Pe lângă rolul de obiect decorativ şi creeare de ambianţă, acest sistem de şeminee întruneşte o serie de avantaje care î-l recomandă ca şi soluţie complementară la sistemele clasice de încălzire, însă datorită sistemului constructiv şi a principiului de funcţionare (convecţie aer cald), apar o serie de dezavantaje de loc de neglijat.
Acest sistem de şeminee are ca şi componentă centrală un focar metalic fabricat în sistem industrial, care este închis într-o manta exterioară realizată în cele mai multe cazuri din materiale ieftine (profile metalice, panouri rigips, vată minerala ...), care poate însa fi înnobilată prin placaje ceramice sau elemente decorative din roci naturale, lemn, zugrăveli etc.
Ca şi alternativă îmbunătăţită, mantaua exterioară poate fi realizată din elemente ceramice (cahle).
MOD DE FUNCȚIONARE:
Între focarul metalic şi mantaua exterioară circulă aerul rece, care în contact cu focarul încins se încălzeşte ieşind prin grilajele de ventilaţie din partea superioară a şemineului, formând un circuit conventiv prin intermediul căruia este încălzit spaţiul ambiental (identic sistem încălzire cu calorifere).
Calitatea căldurii este inferioară iar pentru realizarea confortului termic este nevoie de o temperatură a aerului ambiental mai ridicată, dispersia căldurii este neuniformă, în zona plafonului înregistrându-se o temperatură foarte ridicată în timp ce zona picioarelor rămâne rece.
Datorită temperaturii foarte ridicate a aerului încălzit în contact cu focarul, circuitul convectiv este foarte intens avănd ca şi consecinţă uscarea excesivă a aerului şi crearea unui dezechilibru al umidităţii aerului ambiental, antrenând totodată particulele de praf şi impurităţile din aer, care datorită circuitului convectiv intră în contact cu focarul încins în mod repetat, sunt arse şi transformate în micropulberi care sunt recirculate şi ulterior inhalate odată cu aerul inspirat.
Din această cauză producătorii de focare metalice (inserturi) recomandă amplasarea grilajelor de ventilare la min. 2,00 m înălţime faţă de pardoseală,în acest fel evitându-se contactul direct al aerului fierbinte cu corpul uman.
Unul din marile neajunsuri ale şemineelor cu focar metalic îl reprezintă inerţia termică foarte redusă datorită lipsei masei de acumulare termică (s-a stins focul - nu mai este caldură), fapt care impune ca alimentarea cu lemn să se facă la intervale reduse de timp (2-3 h).
Datorită faptului că focarul este răcit în permanenţă prin intermediul aerului recirculat, temperatura din focar este limitată (cca.300-500°C) având drept consecinţă arderea incompletă a lemnului iar o mare parte din energia degajată în urma arderii este pierdută direct prin coşul de fum, rezultând eficiență + randament real redus, producerea unei cantităţi însemnate de cenuşă şi înnegrirea frecventă a geamului uşii.
Există sisteme de şeminee cu focar metalic care produc şi agent termic (termo-şeminee) care sunt prezentante ca fiind soluţia ideala pentru încălzirea completă a locuinţelor (sistem monovalent), însă practica arată că au o eficienţă redusă, efortul şi disconfortul în exploatare fiind chiar mai mari decât în cazul unui cazan pe lemn.
Toate aceste inconveniente impun un efort şi un disconfort sporit în utilzare ajungându-se ca în multe situaţii utilizarea şemineului să devină doar ocazională iar şemineul ca şi sursă permanentă de încălzire să nu mai fie o soluţie, astfel rolul şi funcţia şemineului nu se mai regăsesc complet în argumentarea iniţială a investiţiei.
Şemineele cu focar metalic pot fi o opţiune în cazul în care investiţia într-un asemenea şemineu este conştient facută pentru rolul principal de element decorativ şi crearea de ambianţă cu utilizare ocazională, însă ca şi soluţie de încălzire se justifică doar în sistem bivalent (complementar) sau pentru locaţii unde este nevoie să se încălzescă spaţiul ambiental în timp foarte scurt iar efortul şi disconfortul în exploatare este limitat în timp (ex. cabane, case de vacanţă, încăperi cu utilizare ocazională etc.).